After long time…


Buna!
Sunt in vacanta si asta e una din serile in care nu fac nimic.Acum ajunsa la facultate si cunoscand oameni noi,sunt intrebata des ce hobby-uri am.Nu stiu daca mai e corect sa spun,dar eu zic de blogurile mele dragi.Aici nu am mai fost de ceva timp,dincolo am mai sters praful din cand in cand,si acum cand arunc o privire imi este putin rusine SINCER! Nu ma mai regasesc in post-urile vechi.Nu,nu am castigat la loto,nu m-am maritat si nici nu a venit printul pe cal alb,ci doar cred ca e vorba despre varsta.Viata mea este tot aia pe care o aveam si cand scriam seara pe blog,cu mici modificari legate de scoala pentru ca stiti si voi,una alta,facultate,mutat de acasa si chestii,dar inca am in mine dorinta aia sa-mi mentin activitatea pe blog.Poate reusesc si eu sa ma hotarasc pe ce strada merg si sa raman pe un blog,ca oricum fac acelasi lucru pe amandoua.Sa ma hotarasc mai usor,cine citeste si spovedania asta tarzie,sa lase un comentariu aici cu ce vrea sufletelul lui,dar sa stiu si eu daca mai e cineva pe aici.Am sa va las si link-ul de la celalalt blog,si poate imi mai spuneti si care are mai mult potential.

Articolul asta nu o sa fie distribuit de mine nicaieri,tocmai pentru a vedea traficul.So…sa vedem! Sec,mai sec ca vinul…

http://catalina-alexe.blogspot.com

Esecurile verii


S-a dus.. S-a dus si ultima sansa sa mai crezi in ceva..A fost o vara usoara.Cand zic usoara,zic ca nu a avut nimic special.Fara iubiri,fara sarutari dupa care sa tanjesti pana la urmatoarea,fara amintiri valoroase.

large

Dar oamenii sunt rai si nu te lasa sa ai grija de ce e al tau.Vor si ei, si vor totul!Am dat ce nu mai valora nimic.Am dat zile,am dat ganduri,am dat oameni dragi.I-am dat la pachet cu un ultim gand : Sa fiti fericiti! Daca nu au fost cu mine,s-o caute in alta parte. La mine le-au ramas doar chipurile ascunse bine in suflet.Sunt multi acolo.Multi care au venit si nu au mai plecat,indiferent de dorinta mea.Asa cum sunt serile de vara,sunt si eu: Calda si trecatoare! Nu stau mult,nu vreau sa obisnuiesc cu cineva care stiu sigur ca mai tarziu o sa plece.Toti o fac! Intr-un mod frumos sau fara curajul sa te infrunte,o fac.. Pleaca si te lasa sa-ti imaginezi totul. Cum sa-i pretuiesc pe unii daca altii imi arata ce iubesc la ei?

Cum sa nu vreau sa ma trezesc cu gandul la el,sa zambesc de fiecare data cand imi demonstreaza ca si lui ii e dor de mine, si cum sa nu-mi doresc sa-l mai vad?
Toamna are farmecul ei.Toamna se numara bobocii,esecuri de peste vara, noile iubiri.Diminetile de septembrie,dimineti pline de raceala care a ramas dupa o vara arzatoare.Linistea morbida care mie-mi place.Frigul care-mi spune ca am nevoie sa fiu in bratele lui.Ca am nevoie de caldura vorbelor si de curcubeul de amintiri care o sa mi le lase.. Insa ceva nu se potriveste.
Unde este el?In ce peisaj de toamna,in ce vise tarzii sau in ce lacrimi amare apare?Poate ca n-o sa fie.Poate doar a fost?